Blog de hurdubaie

Oamenii de bine din Tara Fagarasului cauta o echipa de arhitecti/mesteri itineranti (care pot fi si studenti îndrumati de un profesor), care sa ajute cu restaurarea tamplariei, ferestrelor, usilor, dusumelelor si tavanelor casei în care se afla Muzeul de Panze si Povesti din Mandra, Tara Fagarasului, singurul muzeu de acest fel de la noi. Si nu orice fel de oameni, ci oameni din aia faini, care muncesc pana la ultima bucatica de lemn! Oameni care nu vor bani, ci doar gazduire, care vor primi materiale necesare finalizarii proiectului si se vor alege cu prietenia unei comunitati!

Muzeul de Panze si povesti aduna, într-o colectie inedita, panze deosebite, tesute, cusute sau brodate de mana, traditionale, specifice, autentice, cu povesti speciale. Pentru a dezvolta primul Muzeu de panze si povesti. Cu zona de expunere, cu atelier de creatie fashion (fusion old-new) si suveniruri, cu zona food pentru scovarzi si sirop, cu o carte postala speciala în loc de bilet de intrare, care poate sa fie scrisa si trimisa pe loc, oriunde în lume. Cu Sura Chic – pentru concerte si expozitii, cu o camera speciala de povesti… Ca pretext sa ne adunam cat mai multi si mai frumosi într-o casuta de poveste, sa colectionam tesaturi, sa le punem în rama si sa le celebram contemporan pe peretii celor mai interesante expozitii si în campanii sau evenimente speciale …

Citeşte întreaga poveste »

Povesteşte şi prietenilor tăi pe Facebook

Se spune ca in spatiul Energiea inca poti auzi cate ceva din zgomotul preselor care in anii ’20 functionau aproape fara intrerupere. Prima utilizare a parterului cladirii ramane inca vie. Prin concept, prin design si de ce nu… prin indeletniciri. O data pe saptamana, Energiea de azi imprumuta cate putin din spiritul stabilimentului de arte grafice iar Energiea de alta data imprumuta o farama de spatiu de la stabilimentul de informare si experiment urban, informeaza Energiea Pub.

Rezultatul se traduce prin demonstratii tipografice asa cum se intamplau pe vremuri, totul sub coordonarea atenta a lui Razvan Supuran – maestru al hartiei, tipografiei, legatoriei si creator al Atelierului de Carte la Muzeul Taranului Roman – http://atelieruldecarte.blogspot.com

Citeşte întreaga poveste »

Povesteşte şi prietenilor tăi pe Facebook

30 de blocuri se prabusisera. Nimeni nu stia cati oameni au murit. O nepoata de-a lui Nicolae Ceausescu era de negasit. Aflat in strainatate, intr-o vizita de lucru, Ceausescu s-a intors imediat in tara. Pe 4 martie 77, la ora 22.22, un puternic cutremur zguduise Romania. Indurerat la aflarea vestii ca nepoata sa a fost gasita fara suflare sub daramaturi si revoltat ca printre blocurile prabusite care au provocat victime erau si blocuri construite de cand el era presedintele Republicii Socialiste, Ceausescu a dat ordin ca Parchetul General sa declanseze o ancheta. Iar vinovatii sa fie, de urgenta, trasi la raspundere. Ce spun acum constructorii vinovati, anchetatorii, cum s-a finalizat ancheta, ce povestesc supravietuitorii si salvatorii.

Citeşte întreaga poveste »

Povesteşte şi prietenilor tăi pe Facebook

Plecasem să vorbesc doar cu unul. Acolo, am găsit, însă, doi. În 1989, unul era adolescent, celălalt, major deja. Atunci erau pe picioarele lor. Acum, se deplasează numai cu căruciorul cu rotile. Ambii au fost împușcați. La Revoluție.

E greu să deschid subiectul. Eu alerg de colo colo, ca să fac poze, ei mă privesc neputincioși. Dar nu se plâng. Sunt fericiți, și-au acceptat propria soartă. Am mai întâlnit asta și la alți oameni care depind de căruciorul cu rotile și întotdeauna m-am întrebat dacă nu spun asta doar din orgoliu sau într-adevăr au avut puterea de a trece mai departe, fără să se mai piardă în amănunte fără sens. Doar în amănunte ce dau sens vieții.

Citeşte întreaga poveste »

Povesteşte şi prietenilor tăi pe Facebook

Se oprește să se uite la o rochiță din vitrina aflată în fața sa. Într-o mână are o mapă, în spate, un rucsac. E o stradă micuță, pustie, cu câteva magazinașe de cartier. E 8 seara, frig, întuneric. Secundele următoare trec în viteza luminii. Simte cum cineva îi pune un fel de căciulă pe ochi, trasă până pe gât și mai simte ceva ce pare a fi pistol. „Treci în mașină și gura mică, dacă vrei să scapi teafără”. N-are încotro, se supune și după niște minute bune e aruncată pe patul unei camere.

“Timp de 2 zile n-am știut ce se întâmplă cu mine. Intrau tot felul de indivizi ciudați, care mă măsurau, luându-mi bărbia în palmă. Le vedeam privirile lacome. Eu plângeam. Mă uitam pe geam și vedeam doar că sunt undeva sus, iar jos se vedeau niște copaci. În față, gol”.

Citeşte întreaga poveste »

Povesteşte şi prietenilor tăi pe Facebook

Ca de fiecare data, evident, imi aleg un subiect … mai putin normal. Tocmai ce filmasem la leprozerie, de-si faceau ai mei colegi cruce: “Esti nebuna, clar, esti nebuna”. Acum, ma duceam sa vorbesc cu niste traficanti de persoane. O nimica toata…

Unde puteam sa ii gasesc, ca sa imi poata vorbi in fata camerei? Eventual sa se si vada, sa isi dea si numele. Pana si eu eram pesimista, da’, na, am zis, macar sa nu regret ca nu am incercat. Asa ca dupa ce am primit aprobare de la puscarie, m-am dus intr-acolo.

Citeşte întreaga poveste »

Povesteşte şi prietenilor tăi pe Facebook

Rareori am vazut un cersetor intr-un supermarket. Mai degraba la chioscul din colt, cu tigari la bucata. Nenea asta din fata mea merge direct la paine. Nu se uita la preturi, la felul painii ori la altceva. Ia una si o pune in cos.

Pasul 2 e raionul de mezeluri. La fel, se duce glont catre un galantar, ia de acolo ceva ambalat feliat deja, nu imi dau seama ce, il pune in cos.

Dupa care merge la frigiderul cu apa minerala. Ia o Dorna, o masoara din cap pana in picioare, o agita un pic, pentru confirmarea acidului, pare multumit, pune sticla in cos.

Citeşte întreaga poveste »

Povesteşte şi prietenilor tăi pe Facebook

Hai ca pe asta tre’ sa o scriu in detaliu, neaparat. Si o povestesc pentru ca am vazut ce s-a intamplat cu protestul mut pentru Rosia Montana, unde au fost retinuti si amendati mai multi oameni, desi nu faceau altceva decat sa stea cuminti cu niste mesaje agatate de gat.

Acum mai bine de 5 ani, in timpul scandalului privind scurgerile de informatii secrete de la MApN catre presa, cativa jurnalisti si reprezentantii Agentiei de Monitorizare a Presei au iesit in strada, mai exact, in spatele Parchetului General, pentru a protesta impotriva retinerii colegilor nostri. Printre care, evident, si eu…

Nu imi amintesc sa fi scandat cineva ceva, ci doar cum eram adunati acolo, cu niste coli agatate de gat, pe care scria VINDEM INFORMATII SECRETE. Si-atat!

Citeşte întreaga poveste »

Povesteşte şi prietenilor tăi pe Facebook

Cand m-am dus  la premiera primului lungmetraj de animatie facut in Romania dupa 20 de ani – Crulic, drumul spre dincolo -(premiera care a avut loc in cadrul Anim’est) , nu m-am gandit o clipa ca as putea parasi sala cu lacrimi in ochi. Mai mult, imi propusesem sa nu citesc nimic despre film, nici macar nu stiam ca este documentar, iar eu mananc documentarele pe paine. M-am asezat comod pe scaun si am asteptat sa vad ce mare branza au facut romanii nostri… Si au facut, bai, frate…

In primele momente, mai toata lumea zambea si se hlizea.  Personalul principal, care isi povesteste, mort fiind de altfel, amarata viata, o da direct pe graiul din ograda sa: moldovenesc.

Citeşte întreaga poveste »

Povesteşte şi prietenilor tăi pe Facebook

Zilele trecute, mai exact, luni, la Sibiu s-a inaugurat Tribunalul pentru romi. Și mai exact, inițiativa a avut-o băiatul lui Cioabă, care a absolvit Dreptul.

Ajung la 1 minut după ce începe evenimentul. Sala, plină de oameni. Țigani și jurnaliști. Colegul încearcă printre coatele primite în coaste să-și instaleze camera video.

Țiganii se înghesuiesc ca la pomană. “Ia să vedem și noi ce e aicișa. Haidi, fă, dă-ti mai încolo, nu vezi că-s mai în vrâstă?”, țipă o țigancă de vreo 40 de ani la o fată de vreo 10, în timp ce se împinge pe trei sferturi din scaunul ei.

La intrare, forfota e în floare. Bătrânii și copiii, cei mai gură cască. Apare regele Cioabă. Îl salut politicos și încerc să vorbesc cu el despre subiectul zilei. “De unde ziceați că sunteți? De la Antena 3? Eu nu vorbesc cu Antena, nici cu Realitatea. Clar. Punct”, se răstește Cioabă și îmi întoarce spatele. Citeşte întreaga poveste »

Povesteşte şi prietenilor tăi pe Facebook