Blog de hurdubaie

Plecasem să vorbesc doar cu unul. Acolo, am găsit, însă, doi. În 1989, unul era adolescent, celălalt, major deja. Atunci erau pe picioarele lor. Acum, se deplasează numai cu căruciorul cu rotile. Ambii au fost împușcați. La Revoluție.

E greu să deschid subiectul. Eu alerg de colo colo, ca să fac poze, ei mă privesc neputincioși. Dar nu se plâng. Sunt fericiți, și-au acceptat propria soartă. Am mai întâlnit asta și la alți oameni care depind de căruciorul cu rotile și întotdeauna m-am întrebat dacă nu spun asta doar din orgoliu sau într-adevăr au avut puterea de a trece mai departe, fără să se mai piardă în amănunte fără sens. Doar în amănunte ce dau sens vieții.

Citeşte întreaga poveste »

Povesteşte şi prietenilor tăi pe Facebook

Se oprește să se uite la o rochiță din vitrina aflată în fața sa. Într-o mână are o mapă, în spate, un rucsac. E o stradă micuță, pustie, cu câteva magazinașe de cartier. E 8 seara, frig, întuneric. Secundele următoare trec în viteza luminii. Simte cum cineva îi pune un fel de căciulă pe ochi, trasă până pe gât și mai simte ceva ce pare a fi pistol. „Treci în mașină și gura mică, dacă vrei să scapi teafără”. N-are încotro, se supune și după niște minute bune e aruncată pe patul unei camere.

“Timp de 2 zile n-am știut ce se întâmplă cu mine. Intrau tot felul de indivizi ciudați, care mă măsurau, luându-mi bărbia în palmă. Le vedeam privirile lacome. Eu plângeam. Mă uitam pe geam și vedeam doar că sunt undeva sus, iar jos se vedeau niște copaci. În față, gol”.

Citeşte întreaga poveste »

Povesteşte şi prietenilor tăi pe Facebook

Nu a trebuit sa treaca mult pana cand Daniela sa isi dea seama ca ceva nu e in regula cu Malin. Mariana, colega Danielei, venise in vizita, iar Malin nici macar nu a sesizat prezenta ei si nici nu a vrut sa o priveasca cand l-a intrebat ce face. Si nici dupa aceea. Statea cu privirea pierduta in gol si parea un om mare: plin de framantari si probleme fara rezolvare. Pana nu demult, era un copil jucaus, care raspundea la intrebari, ba dadea si raspunsuri incuietoare. Asa a venit primul sfat: Daniela, ar fi bine sa-l duci la un specialist!

“Pana in momentul in care ea nu mi-a impartasit parerea ei,  nu am putut face nimic, deoarece toate temerile si intrebarile mele erau spulberate rand pe rand de catre prieteni, colegi, familie, pediatru… cu totii imi spuneau “sa ma linistesc”, isi incepe povestea Daniela.

Malin, baietelul Danielei, are acum 4 ani, iar pana la 1 an jumatate, a fost un copil ca oricare altul.

Pentru ca medicii ii spuneau ca nu e nimic cu copilul, chiar daca nu se mai comporta ca inainte, chiar daca nu mai vorbea, chiar daca nu mai raspundea la intrebari si nici nu mai arata cu degetul, Daniela a inceput sa creada ca poate avea ea o problema.

Citeşte întreaga poveste »

Povesteşte şi prietenilor tăi pe Facebook

Ca de fiecare data, evident, imi aleg un subiect … mai putin normal. Tocmai ce filmasem la leprozerie, de-si faceau ai mei colegi cruce: “Esti nebuna, clar, esti nebuna”. Acum, ma duceam sa vorbesc cu niste traficanti de persoane. O nimica toata…

Unde puteam sa ii gasesc, ca sa imi poata vorbi in fata camerei? Eventual sa se si vada, sa isi dea si numele. Pana si eu eram pesimista, da’, na, am zis, macar sa nu regret ca nu am incercat. Asa ca dupa ce am primit aprobare de la puscarie, m-am dus intr-acolo.

Citeşte întreaga poveste »

Povesteşte şi prietenilor tăi pe Facebook

Rareori am vazut un cersetor intr-un supermarket. Mai degraba la chioscul din colt, cu tigari la bucata. Nenea asta din fata mea merge direct la paine. Nu se uita la preturi, la felul painii ori la altceva. Ia una si o pune in cos.

Pasul 2 e raionul de mezeluri. La fel, se duce glont catre un galantar, ia de acolo ceva ambalat feliat deja, nu imi dau seama ce, il pune in cos.

Dupa care merge la frigiderul cu apa minerala. Ia o Dorna, o masoara din cap pana in picioare, o agita un pic, pentru confirmarea acidului, pare multumit, pune sticla in cos.

Citeşte întreaga poveste »

Povesteşte şi prietenilor tăi pe Facebook

Hai ca pe asta tre’ sa o scriu in detaliu, neaparat. Si o povestesc pentru ca am vazut ce s-a intamplat cu protestul mut pentru Rosia Montana, unde au fost retinuti si amendati mai multi oameni, desi nu faceau altceva decat sa stea cuminti cu niste mesaje agatate de gat.

Acum mai bine de 5 ani, in timpul scandalului privind scurgerile de informatii secrete de la MApN catre presa, cativa jurnalisti si reprezentantii Agentiei de Monitorizare a Presei au iesit in strada, mai exact, in spatele Parchetului General, pentru a protesta impotriva retinerii colegilor nostri. Printre care, evident, si eu…

Nu imi amintesc sa fi scandat cineva ceva, ci doar cum eram adunati acolo, cu niste coli agatate de gat, pe care scria VINDEM INFORMATII SECRETE. Si-atat!

Citeşte întreaga poveste »

Povesteşte şi prietenilor tăi pe Facebook

Cand m-am dus  la premiera primului lungmetraj de animatie facut in Romania dupa 20 de ani – Crulic, drumul spre dincolo -(premiera care a avut loc in cadrul Anim’est) , nu m-am gandit o clipa ca as putea parasi sala cu lacrimi in ochi. Mai mult, imi propusesem sa nu citesc nimic despre film, nici macar nu stiam ca este documentar, iar eu mananc documentarele pe paine. M-am asezat comod pe scaun si am asteptat sa vad ce mare branza au facut romanii nostri… Si au facut, bai, frate…

In primele momente, mai toata lumea zambea si se hlizea.  Personalul principal, care isi povesteste, mort fiind de altfel, amarata viata, o da direct pe graiul din ograda sa: moldovenesc.

Citeşte întreaga poveste »

Povesteşte şi prietenilor tăi pe Facebook

Zilele trecute, mai exact, luni, la Sibiu s-a inaugurat Tribunalul pentru romi. Și mai exact, inițiativa a avut-o băiatul lui Cioabă, care a absolvit Dreptul.

Ajung la 1 minut după ce începe evenimentul. Sala, plină de oameni. Țigani și jurnaliști. Colegul încearcă printre coatele primite în coaste să-și instaleze camera video.

Țiganii se înghesuiesc ca la pomană. “Ia să vedem și noi ce e aicișa. Haidi, fă, dă-ti mai încolo, nu vezi că-s mai în vrâstă?”, țipă o țigancă de vreo 40 de ani la o fată de vreo 10, în timp ce se împinge pe trei sferturi din scaunul ei.

La intrare, forfota e în floare. Bătrânii și copiii, cei mai gură cască. Apare regele Cioabă. Îl salut politicos și încerc să vorbesc cu el despre subiectul zilei. “De unde ziceați că sunteți? De la Antena 3? Eu nu vorbesc cu Antena, nici cu Realitatea. Clar. Punct”, se răstește Cioabă și îmi întoarce spatele. Citeşte întreaga poveste »

Povesteşte şi prietenilor tăi pe Facebook

Supermarket.

Bună seara.

Bună seara.

Am venit pentru post.

Post? Ce post?

Post, ăăă, agent îi zice…

Ce agent, doamnă? Și de unde știți de post?

Mi-a zis un vecin că cautați din ăla de păzește…

Ca să scape repede de femeia care are în jur de 50 de ani, șefa de magazin îi spune că are nevoie de CV: Altfel nu  vă bagă nimeni în seamă!

De ce am nevoie? întreabă femeia, scoțând din geanță un pix și-o foaie. După ce șefa repetă, își notează rapid cele două litere : “Sivi”. Și parcă ar întreba ce e ăla, parcă i-ar fi rușine… Citeşte întreaga poveste »

Povesteşte şi prietenilor tăi pe Facebook

Cândva, când eram copil, studiam vioara. Până într-o zi, după niște ani, când, ajunsă la oră, proful de muzică m-a luat pe genunchi și a început să mă pipăie.

Atunci a fost ultima oară când am mai pus mâna pe vioară. Citeşte întreaga poveste »

Povesteşte şi prietenilor tăi pe Facebook