Blog de hurdubaie

Într-un ajun al Crăciunului, am plecat spre satul Patricheni, de lângă Roman. Lumea din jur il știe ca ”satul vădanelor”.

Ninsese, iar satul acela bătrânesc arăta ca în povești, cu toate casele lui din chirpici crăpate până la acoperiș.

Le găsesc pe ulița satului pe multe dintre văduvele rămase să ducă pe umeri, singure, greutățile vieții.

Reușesc să le adun pe câteva dintre ele în bordeiul lui tanti Ileana, care nu se mai poate deplasa pentru că „am chicat acu câtiva zili. Mă pregătem sî plec în oraș, la piațî, dar n-am mai ajuns dicât pânî la poartî. Acu mă tratez cu hrean în oțăt și-mi bandajăz chișioru rănit”.

În casă, agitație mare. Se pregătesc bucate pentru Crăciun. Chișcă, cârnați, tobă și friptură de porc.

Sunt multe văduve în sat, așa cum se aude?

“Văleu, sîntim o grămadî … Read the rest of this entry »

Povesteşte şi prietenilor tăi pe Facebook

Printre zecile de vile ce se lăfăiesc în satul (de lângă București) în care ajung pentru o filmare dau cu ochii de o căsuță veche, ce stă să cadă sub povara greutăților și sărăciei țaței Maria. Poarta e deschisă și, deși, am treabă alături, pentru un alt reportaj, intru-n curtea femeii.

O găsesc aranjându-și niște prosoape abia luate de pe sârmă. Pe aragazul vechi fierb niște fasole. Ieșim pe prispă și începem să vorbim firesc, ai fi zis că ne cunoșteam de-o viață și venisem în vizită. Are o tristețe aparte, parcă nici nu-mi vine să o întreb câte ceva. Mă întreabă ea, în schimb, câți ani am și cum mă cheamă “Te cheamă Cristina și ai 34 de ani?” Mă ia în brațe și mă pupă pe ambii obraji. Chipul i se luminează brusc. “Să fii sănătoasă, fata mamei, că asta e cel mai important lucru dat de Dumnezeu. Să nu te iei după sărăcie, niciodată n-am vrut mai mult. Nici măcar de singurătate nu mi-e frică, omu’ meu s-a dus hă, hă, de mult…”

O întreb și eu ce vârstă are. “79. Ba nu, 80. Parcă 80 am făcut”. Păi, să fii sănătoasă, mamaie! În acea clipă, bătrâna intră brusc în casă…

Rămân singură pe prispa casei. La nici un minut, iese în pragul ușii și-mi zice: “Nu-mi mai trebuie sănătate de multă vreme. Tot aștept să mă duc”.

Read the rest of this entry »

Povesteşte şi prietenilor tăi pe Facebook

Mama Ioana are peste 70 de ani. E tare haioasă și nu ți-ar sta o clipă locului. Gătește, își hrănește găinile, pe care le strigă “copiii mei”, mai strânge o haină.
Merge în genunchi. Nu mai are labele picioarelor. Nu mai are nici jumătate din degetele de la mâini. “De la păcătoasa asta de boală”. Poate pare greu de crezut, dar asta n-o împiedică să-și facă treburile casnice.

A ajuns la leprozeria de la Tichilești pe la 20 de ani. Nu știa de ce trebuie sa plece de acasă, știa doar că petele acelea care ii ieșeau pe tot corpul îl înspăimântaseră pe doctorul venit de la oraș.
Read the rest of this entry »

Povesteşte şi prietenilor tăi pe Facebook

L-am căutat prin Bucovina zile intregi. L-am găsit, într-un final, în satul Frasin. Primele fraze ale partizanului Gavril Vatamaniuc au fost: “Dacă vrei să știi totul, ne trebuie vreo 20 de casete și cateva săptămâni bune”. “Nu te grăbi. Poți să iți iei concediu pentru asta?”, m-a întrebat el, apoi, râzând. Are un dar de narator nemaipomenit și o memorie care ar suprinde pe toată lumea. Pe mine, omul ăsta m-a fascinat de-a dreptul.

Mi-au rămas în minte următoarele cuvinte:”Mi-am tăiat o bucată din degetul mic al mâinii stângi și astfel ne-am cununat în fața lui Dumnezeu.” Vorbea despre marea lui iubire, Natalița, pe care, însă, a pierdut-o, după ce, un prieten, îndrăgostit de ea, i-a spus că Gavriluță a înnebunit și a paralizat, în închisoare.

Read the rest of this entry »

Povesteşte şi prietenilor tăi pe Facebook

O găsesc pe prispa casei din chirpici. Stă sprijinită în tocul uşii şi mănâncă pufuleţi. Mă apropii uşor de ea, însă nu mă vede.

Mamaie, mă cheamă Cristina şi sunt ziaristă. Am venit cu nişte oameni buni la suflet care aduc ajutoare oamenilor din sat.

Fata mea, auz tot, doar că nu mai văz nimic, de la bătrâneţile astea grele, dar ce mai contează, îmi răspunde ea, zâmbind. Eu aştept doar să mor.

Mamaia e oarbă de mulţi ani şi e singură pe lume.

“Am avut mamă, tată, fraţi şi surori. Dar toţi s-au dus pe rând, Dumnezeu să îi aibă în pază.”

Read the rest of this entry »

Povesteşte şi prietenilor tăi pe Facebook